Asta e diferenta, o vad ori de cate ori trec pe la nepoata-mea: apetitul. Cainii (cel putin cainii mei), nu-s moftangii la mancare, sau, cum se zicea vremuri, “ligavi”: mananca ce le dau, in cantitati industriale. Bine, nu-i las eu sa manance ca spartii, ca-i vreau sanatosi si in forma, sa-mi poata alerga prin parc: decat “americani” obezi, mai bine “somalezi” sanatosi! Si nici nu-i las sa manance orice, dar asta e alta discutie, care nu se termina niciodata intre iubitorii de caini.

Dar cu pisicile e alta mancare de peste. Na, c-am zis-o! Chiar de peste e vorba, mai exact de produsul asta de care habar n-aveam, Perrito Snacks ii zice, care e facut nu chiar din peste, ci din “seafood” (caracatite? Nu stiu) si din carne de pui. Nepoata-mea, englezita ca toata generatia ei, s-a strambat cand m-a auzit zicandu-le snacksurilor “crantanele”.
Cica nu se mai numesc crantanele si nici nu s-au numit vreodata asa, ca asta e un barbarism, ci se numesc “jerky strips” si asa sa le zic si eu de-acum incolo, daca vreau sa fiu in randul lumii. Vreau, sigur, si mi-s dragi si mie pisicile, cu exceptia momentelor cand trebuie sa le scot din coltii cainilor, dar tot nu intelegeam de ce ele trebuie sa aiba un regim preferential de hrana fata de caini?!

Sigur, inocenta mea pare deplasata pentru cei care cunosc problema, dar poate mai sunt si altii ca mine, asa ca merita s-o explic.
Se pare ca marea diferenta intre caini si pisici este regimul de efort. “Diferenta” din punct de vedere al proprietarului, nu al biologului! Daca stai sa te gandesti, e clar: scoti cainele la plimbare cel putin odata pe zi, daca nu de doua-trei ori (cum ar fi mai bine, dar timpul, timpul!), asta daca nu-l tii in curte, unde e locul lui adevarat (dar cati isi permit o curte a lor?). Pe pisica, insa, o tii in casa toata viata, n-ai ce face, ca doar nu poti s-o plimbi in lesa prin centrul orasului – ma rog, poti, daca tii neaparat, dar risti sa te faci de rasul targului.

E drept, una ca nepoata-mea isi ia pisica in vizita pe la prietene, ca sa socializeze si pisica: cea mai desucheata poveste e cea cu petrecerea in pijamale a fetelor, toate posesoare de pisici, pe care, evident, in noaptea aia le-au pus la comun, sa se “joace” si ele. Normal ca s-au caftit pe rupte, asa castrate cum erau! Norocul a fost ca niciuna n-a iesit cu adevarat jumulita din socializarea respectiva, iar fetele-s prietene si-n ziua de azi.

“Vitoftal Lutein”, am citit pe un flacon din cutia cu medicamente a nepoata-mii. Am intrebat ce e. Se pare c-ar fi o gaselnita de ultima ora, un fel de supliment alimentar, pe care-l dai hrana pisicii ca sa nu faca urdori la ochi, sau, cum scria pe el, “pentru imbunatatirea calitatii secretiei lacrimale”. Mie mi s-ar fi parut mai simplu ca nepoata-mea sa stearga praful prin casa, dar ea mi-a zis ca problemele oculare ale pisicilor de apartament au motive complexe, nu se reduc doar la praf, “ca pe vremea ta”, a incheiat ea, destul de rautacios. Se poate. Cine-s eu s-o contrazic?