Eram hotarat sa-mi renovez fatada blocului ce incadreaza apartamentul in care locuiesc. Ma gandeam ca va fi simplu. Oricum, la parter se spune ca totul e mereu simplu… Ori ai de carat ceva mobila( ba o poti directiona drept pe geam), un TV sau chiar si o simpla sacosa cu cateva verdeturi cumparate din piata pare mai usoara atunci cand te gandesti ca urci doar scarile de la intrare in casa scarii…
Bine, aici intra doar lucrurile bune. Ca doar nu o sa spun si de condensul sau racoarea subsolului, ce grosime trebuie sa aiba draperiile cu care iti impopotonezi ferestrele sa nu se vada cine stie ce de catre curiosii ce trec prin fata geamului, etc…
In fine, ma imbarbatez si de optimist ce sunt, o sa spun ca sunt lucruri mai mult bune decat cele mai putin bune sau neplacute…Revin la fatada si dupa cum estimez, nu mi-ar trebui decat o masa si un taburet. Cam asa am crezut eu ca voi rezolva problema… Dupa cum spuneam, optimismul ma caracterizeaza si in ciuda acestuia am uitat ca trec putin de 1, 65m inaltime. Deh, nu prea vroiam sa ajung precum vulpea care nu ajunge la struguri si sa spun ca-s acri si cruzi…
Fac o proba si realizez ca de ce imi era frica nu am cum sa scap. Nu ajungeam pana sus si pace!!! Pfff!!! Degeaba ma inarmasem cu diferite unelte cu care aveam de gand sa-mi fac treaba. Sun in stanga si-n dreapta, caut o scara ceva, o schela… Ups!!! O schela??? Chiar asa… Cum de nu mi-a trecut prin cap. Sun un prieten, ce-i drept mai indepartat si care stiam eu ca detine o firma de constructii. Suna cam urat, nu??? Sa-ti aduci aminte de prieteni doar cand iti tipa maseaua in gura…Ca si cum pana acum nici nu exista si deodata, nevoie mare, mi s-a facut dor nebun…
Indraznesc si imi dau seama ca inca mai functioneaza aia cu Prietenul la nevoie se cunoaste…Omul s-a oferit sa-mi aduca personal o schela, cu autoutilitara din dotare. In scurt timp, ajunge si ma vad in fata faptului implinit. Acela din a-mi alege scari si schele pe care mi le-a adus sa-mi rezolv treaba. Ba chiar, s-a oferit sa ma ajute la renovarea fatadei. Cat despre plata, mi-a spus ca prietenii doar se ajuta intre ei. Omul ma prinsese cu lucrarea. Mi-am dat seama ca il cam ignorasem in trecut si crezand ca ma aflu cu cateva trepte mai sus…
S-a dovedit intr-un final ca omul deja urcase mai sus decat mine, demonstrandu-mi ca mandria nu prinde in toate cazurile. Cel putin la el, nu!!! E vorba doar de putin orgoliu, right???
