El intrase intr-un market, pe atunci micut, cu cateva rafturi ce de-abia tineau cateva categorii de produse. Nu stia exact ce sa-si cumpere. I-a venit asa, deodata. Ceva , sa-i faca ziua mai frumoasa , o revista sau o gazeta. De-abia se despartise de o domnita fitoasa si mofturoasa, careia nu prea ii convenea mai nimic. Asa ca s-a hotarat sa o lase singura la terasa unei bodegi. Parca si acum auzea vocea stridenta care ii spunea ca este un sarantoc si nu se va schimba niciodata.
In timp ce-si plimba privirea peste raftul cu editoriale, simti un miros profund, un parfum adevarat care parea sa-i ia mintile.
Nu stia incotro sa se intoarca. Nu-si putea da seama care dintre damele bine sau mai putin bine erau purtatoare de suavul si de ce nu , supremul iz de crizanteme . Cand a apucat sa dea ocolul unui raft, a vazut doar usa inchizandu-se.
Din doi pasi a fost afara. A prins mirosul din zbor si a urmarit-o pana acasa. Ca un hot s-a furisat pe dupa cladiri.
Oare ce am patit, sunt nebun ? Si de ce fac asta ?
Nici el nu putea sa-si raspunda la intrebari. Insa cel mai mult il tulbura idea ca nu o va putea aborda nicicum.
Se resemna si se intoarse, fara nici un chef.
Macar sa-mi fi luat gazeta, se gandi…
Cu ochii pe jos , intr-o stare destul de lasa-ma sa te las, dadu cu piciorul intr-o esarfa, adusa de adierea usoara a vantului caldut, placut si reconfortant.
Dintr-o data , ceva ce i se parea cunoscut , isi facu din nou prezenta in simturi . Parfumul dinainte cunoscut ii alinta mirosul , trupul si inima. Esarfa avea mirosul fericirii si in minte deja isi facu aparitia un gand nastrusnic si mult asteptat.
–––––––––––––––––––––––––
Mai tarziu, s-au casatorit si inimile lor au mers aproape, gandurile si-au unit teritoriul si au devenit un intreg solid , de nedespartit. Iubirea a fost singurul sens pentru care au rezistat impreuna.
Au muncit, s-au iubit,si-au crescut copiii si si-au plimbat nepotii. Timpul , pentru ei , parca trecea prea repede si anii inaintati isi faceau cunoscuta prezenta.
Insa pentru el, se pare ca undeva , ceva era slabit. Chinul unei boli avea sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai mult. Ea incerca din rasputeri sa-si faca simtita afectiunea si dragostea ca mai inainte. Asa s-au obisnuit si asta conta cel mai mult, acum…
Scepticismul medicilor o facea sa creada si sa se astepte la cel mai rau din tot raul.
Intr-o zi , el, batranul i-a rugat pe toti ai sai sa vina la spital. Ceea ce medicii le-a spus , nu era tocmai bine si el stia asta. Sotia sa, il mangaia cu ochii in lacrimi si ii spunea ca vor strange bani si totul va fi ca mai inainte.
El, cu trupul vlaguit , inca mai avea puterea sa zambeasca. Ii facu semn iubitei sale sotii sa se aplece si ii sopti incet , ceva ,la ureche.
Cu inima franta , batrana isi cauta geanta si rascoli prin ea. Din geanta de umar isi facu aparitia o esarfa veche, pe care o purta cu ea intotdeauna, de vreo 60 de ani . Cu maini tremurande si-o puse la gat.
Intr-adevar, batranul nu o vazuse niciodata cu esarfa aceea. Acum era multumit si ii sopti :
-Se asorteaza cu tine. Cu tot ce ai. Exact cum mi-am imaginat atatia ani…
In acel moment , se trezi langa o poarta mica, la periferie. Statea de o ora si tinea in mana o esarfa care mirosea a parfum de crizanteme si pe care nu stia cum sa i-o inapoieze unei femei cu care simtea ca va fi toata viata.
Intotdeauna , dragostea si adevarata valoare pleaca de la lucrurile simple…