Oricat de mult ne-am dori sa calatorim, sa vizitam cat mai multe si sa avem parte de cele mai frumoase vacante, deseori ne intalnim cu marea problema a timpului. Bine, si banii au partea lor de consolare aici, dar timpul este cel care ne pune piedici majore. Unii ar spune ca daca-ti organizezi weekend-urile, este ok. Altii ar marca o confruntare intre programul de munca si a celorlalti membri, care poate lucreaza in ture, deci weekendul sare.
In orice caz, cel mai important este sa-ti aduni cateva zile, cateva cazari, cu vouchere sau fara, cate doua-trei nopti si garantat vei avea parte de un sejur placut, neobositor. O varianta ar fi cea pe care am abordat-o noi, eu si familia, anul trecut, prin vara. Sapte zile, dintre care doua nopti le-am avut ca si prima destinatie la Paltinis/Sibiu. Initial, destinatia era mai complexa, in conditiile in care aveam de ajuns si in Dubova, la Cazanele Mari ale Dunarii. Si nu trecusem Transalpina deloc de cand au dat in folosinta Drumul Regelui…
In fine, Paltinis, prima oprire. O vila cochetica asa, cu o piscina mica, jos, afara. Vila Briana, locul unde ne-am cazat doua nopti, conditii, destul de ok, curatenie si liniste. Asta a fost lucrul pe care l-am apreciat. Bine, cu mancarea si servirea a fost ceva mai complicat, dar asta este alta poveste.
PS: Click pe poze pentru dimensiunea completa
Chiar daca este la sosea, locul este linistit, se pot campa rulote, corturi, totul verde si la superlativ din partea naturii. Bineinteles, vila are si locuri de parcare, in interior, ceea ce aduce mai multa siguranta autovehiculelor noastre. Dimineata si seara, ai frumoasa priveliste spre vechile indeletniciri, talangile vacutelor din cireada si behaitul oilor din turma, aducand o senzatie de satisfactie naturala si sufleteasca…
In aceste zile, ne-am facut timp pentru mici excursii, cum ar fi destinatii spre Alba-Cetatea Alba Carolina dar si spre Manastirea Prislop-Hunedoara. Si iarasi la Paltinis, unde sa spunem ca am fost doar niste musafiri ”de noapte”!!
Dupa doua zile, ne-am luat ramas bun de la Paltinis si am pornit spre Saliste, Sugag, pentru a da curs traseului propus pe Transalpina, spre Novaci in Gorj…Bineinteles, dintre frumoasele si pitorestile localitati, nu pot omite Jina, locul unde tainele oieritului, stilul rural pitoresc, isi au povestile si obiceiurile asa de bine inchegate, incat simti ca esti intr-un timp ce a stat in loc.
Fiind un drum montan, este închis pe perioada iernii. Transalpina străbate patru județe – Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba – traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o „șosea de creastă”,[2] trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m)
Sursa: Wikipedia[/junkie-alert]
Dupa Transalpina, am pornit prin Targu Jiu, spre Mehedinti, Orsova, Dubova. Golfuletul in care este situata mica statiune si localitate totodata, este asa cum mi-am permis eu sa-l aseman, ca si un mic golf din Monte Carlo. Dunarea care desparte Cazanele Mari ale malului romanesc si cel sarbesc, este parca mai impunatoare aici. Pensiunea Melba, ofera nenumarate vederi sublime spre peisajul mirific. Aflat intr-un mic golf al Cazanelor Mari, locul pare sa iti induca starea de relax pe care o astepti de cand lumea.
Intre o zi de plaja la piscina, o plimbare cu barca pe Dunare, am ales si aici sa ne miscam spre alte locatii apropiate, Herculane si Cascada Bigar, in Caras Severin, Cheile Nerei-Beușnița…O rezervatie naturala, unde te umpli de energie si satisfactia de a putea in sfarsit sa vezi o cascada unica, o legenda frumoasa, locuri de poveste.
In sfarsit, dupa cele trei zile, din nou la drum, de aceasta data spre Sibiu…again. Insa in cealalta parte, spre Brasov, in Arpasu de Sus. Pensiunea Arpasel de la poalele muntilor Fagaras, in apropiere de Cartisoara, este tinta noastra si gazda pentru urmatoarele doua nopti din sejur. Mai tineti minte cum erau acele dimineti cand vacantele la bunici erau singurele slabiciuni ale noastre? Ei bine, dupa multi, multi ani, aici am resimtit momentele copilariei, tematica cu iz rustic si nu in ultimul rand, cele de-ale gurii, care-ti faceau papilele sa tresara si sa se bucure intens.
La putina distanta de mers pe jos, aproximativ 250-300 m, te poti desfata cu un pescuit la pastrav, o masa in aer liber, aproape in padure, la complexul Albota.
In mare parte, cam acesta este, dupa parerea mea, unul dintre sejururile perfecte, in care timpul limitat poate fi impartit in cateva segmente de drumetie, vacante si distractie…