Sunt singur , este noapte si nelinistea imi joaca feste. Somnul se lasa asteptat si gandurile imi zboara numai la gandul ca maine voi fi rupt de oboseala daca nu ma culc in urmatoarea jumatate de ora. Mai butonez ceva pe blog si gata, sar direct in pat. Ma uit pe geam si imi admir masinuta , veche de vreo 15 ani. Ar fi timpul sa fac niste schimbari. Vine frigul si o iau de la capat, antigel, ulei, cauciucuri. Offf…!
Un zgomot ma face sa tresar din visare si imi destrama grijile legate de intretinerea masinii. Prin geamurile mari ale garajului de peste drum de mine , disting o silueta. Este vecinul de vis-a-vis. Isi tine garajul pe post de magazie. Chiar ma gandeam sa-l intreb daca nu il inchiriaza. Macar asa, cine stie, poate-mi mai protejez rabla putin…
Curiozitatea imi da ghionturi si mai, mai ca m-as duce sa-l intreb acum. Ceva imi spune ca nu ar fi cazul , este tarziu si cine stie ce treaba are, numai de mine nu i-o arde acum . Ca sa nu las noaptea sa treaca fara pic de adrenalina , imi iau ochelarii cu infrarosu , ma strecor din casa si incerc sa disting ceva. Cine stie, poate detectivul din mine isi face cunoscuta prezenta. Ma uit prima oara cam chioras si nu-mi vine sa cred ce vad. Mi se pare ca disting o silueta ce seamana izbitor cu a unei masini. Exact, o masina…
Cu toate ca ochelarii cu infrarosu nu redau in intregime suprematia, imi dau seama de supletea, designul si tehnologia minunii… Ma simt ca intr-o aventura in care descopar ceva ascuns, de care nu ar vrea sa stie nimeni.
Imi vine greu sa si respir . Vecinul se indreapta catre usa si o impinge putin fara sa o incuie. Intra in scara si urca sus. Probabil se va intoarce repede. 
Uhhh…!!! Cu inima sa-mi sparga pieptul , profit de ocazie si intru in intunericul mut. Vreau sa ma conving ca este intr-adevar o masina. Si n-a spus nimanui, secretosul…!
Inaintez usor si parca vad prin ea cu ochelarii minune. Ceva este diferit fata de ce stiam eu. Un ansamblu cu totul si cu totul altfel. Ceva fin. Intind mana si finetea unei grile cromate ii confera atitudine si respect din partea mea.
Mai am putin si vreau totul. Sa o pornesc, sa plec cu ea, sa o domin. Ma rog in gand sa fie portiera deschisa. Yes ! Am pus-o. Sunt inauntru, ma lafai ca si un catel intr-o cusca cu puf… Pana acum credeam ca am vazut totul. Pana acum…
Aud usa scarii de bloc si trebuie neaparat s-o sterg. As vrea sa dorm in portbagaj, sa raman peste noapte in garaj daca as sti sigur ca maine mi-ar deschide cineva… Nu risc , imi iau ramas bun in gand si ma strecor hoteste pe langa perete.
Ajung in casa si imi continui spionajul de noapte. Usile de la garaj se deschid larg si splendida creatie isi face aparitia , sipotind fin. Pleaca. Privesc in urma ei si fara sa vreau, fac din mana. Vad un nume care ar putea insemna totul, Corolla. As vrea sa spun ,, Pe curand,, dar ma uit la masina mea parcata in fata blocului si imi zic doar ,, Fiecare cu ce are,,…
Dimineata, un zgomot de claxon ma trezeste si ies indignat la geam sa ma razbun. E vecinul din fata.
– Buna dimineata, vrei sa vii putin ? Te astept la garaj in urmatoarele 10 minute. Vreau sa-ti prezint pe cineva…
Nici nu astept sa termine si deja am inchis geamul. Ma reped pe scari si in doua minute sunt imbracat si la garaj.
– Ea este Corolla, Toyota Corolla … , imi spune…
Hmm, daca ar sti ca noi deja ne-am cunoscut… Ma uit la ea si simt ca imi face cu ochiul..( cu halogenul) pardon…!
Articol scris in cadrul Super Blog 2013…