Prietenul la nevoie se cunoaste…,

Spunea un vechi proverb…

Erau de mici copii , prieteni si impatimiti ai masinutelor de jucarie. George si Vlad,visau sa ajunga precum marii piloti de curse, sa ridice lumea si sa o rastoarne cu victoriile castigate pe adevaratele piste. In cele mai dese cazuri isi faceau in ciuda cu cele mai noi achizitii de mici masinute , care mai de care ( in mintea lor mai rapide) si mai tehnice . Odata cu timpul, din pistele amanajate din nisip, in fata cladirilor in constructie, au aparut concurentele masinilor teleghidate. De fiecare data isi bateau recordurile si se bucurau sau se intristau pe rand atunci cand invingatorul lua totul si invinsul pierdea la randul sau… totul.  Jocurile pe calculator si-au preluat suprematia si odata cu tehnica crestea si mai tare dorinta de a conduce o masina adevarata.

In trecerea anilor, cei doi copii, mai aveau un singur pas in a-si vedea visul implinit : Scoala de soferi… Cu sustinerea parintilor si dorinta navalnica de a conduce cat mai repede orice masina posibila, au reusit sa intre in posesia suprema al permiselor auto. De acum, masinile parintilor puteau fi exploatate la maxim si experienta acumulata de-a lungul anilor de studii, putea fi un live sens in viata de conducator auto. Practic, masina devenise parte din viata si traiau prin a conduce.

Atunci cand lucrurile au trebuit sa ia o intorsatura inversa,  pentru Vlad s-a produs ruptura… George trebuia sa plece in Anglia deoarece a intrat in posesia unei burse de studii . Au iesit pentru ultima oara in oras, cu masinile si au mers ceva drum cand alaturi, cand unul din urma celuilalt, facandu-si blitzuri sau claxonand.

Din acel moment Vlad si-a injectat in inima otrava despartirii si a inceput sa participe la cele mai interzise si murdare curse de cartier.

Dupa ceva timp, George primeste tragica veste: Vlad a avut un accident groaznic  si este practic o leguma. Masina facuta zob, izbita de cladirea unui bloc de cartier. Mai mult nici nu trebuia. A inteles pe loc durerea pe care a simtit-o Vlad si pe care o simtea si el acum. Poate ca nu era de ajuns, dar starea financiara a lui Vlad nu era prea buna, asa ca George se asigura mereu ca prietenul sau va avea totul pentru a se insanatosi.

Cu timpul Vlad isi revine, si incetul cu incetul simte dorinta sa-si vada pachetul de masina. La doi pasi, in spatele blocului inca mai zace mormanul de fiare din care nu se mai alege mare lucru. Isi cauta de lucru si merge pana la serviciu ori pe jos , ori cu transportul in comun. Are mereu in urechi scartaitul de cauciucuri si sufera enorm dupa marea iubire, masina…

Incearca din rasputeri sa mai stranga cativa banuti din salariu, poate cine stie… ,, O sa-mi iau eu alta,, se gandeste.   De ziua lui , parintii ii organizeaza o mica petrecere si parca totusi ceva lipseste… Da, lipseste ceva si poate fi chiar la acel telefon care suna in acest moment. Vocea copilariei , vocea  pe care era obisnuit sa o auda zi de zi, il face sa isi sterga cumva cele cateva lacrimi cazute asa , intr-o doara. George , caci despre el vorbeam, il roaga sa-si miste mai cu talent fizicul si sa coboare jos, in fata blocului. Are nevoie de ajutor pentru cadoul sau. Intr-o suflare, Vlad este jos si cuvintele nu-si au rostul pentru a relata intalnirea celor doi.

– Aha, si cadoul cel mare ? Incearca sa glumeasca Vlad, cu toate ca nu mai conta nimic.

Cu degetul, George ii arata o masina urcata pe o platforma specializate in transportul de masini.

Vlad nu poate respira si isi inghite cuvintele. Se gandeste ca nu poate fi adevarat. Mai vrea sa ceara detalii dar ezita.

– Da Vlade, prietene, este cadoul meu pentru tine. Masina asta este a ta. Datorita acestor oameni si serviciilor lor , am reusit sa aduc pentru tine aceasta masina in tara. Fara ei mi-ar fi fost extraordinar de greu sa reusesc. Cu platforma specializata, incredere si seriozitate, pot spune ca parte din acest cadou este si datorita lor.

Asistenta , consultanta si dinamismul firmei de tractari auto, m-au facut sa le castig increderea si sa pot fi alaturi de tine, in cele mai frumoase momente draga prietene… Si acum ce faci, dam o tura ?

Cu toate ca aceasta povestire are la baza personaje fictive, tin sa recomand cu cea mai mare incredere firma specializata de transport masini Anglia- Romania. Nu intamplator, unul dintre prietenii mei ( datorita carora am conceput si povestirea de mai sus) a apelat  la transportul masinii sale din Londra in Romania. Tot el mi-a spus ca pe timpul transportului,a avut intotdeauna legatura cu cei de la platforma. Experienta , seriozitatea  si profesionalismul, mijloacele moderne de transport, l-au facut sa-i recomande tuturor, asa cum recomand si eu acum serviciile Arad-Tractari-Auto.Ro.