Imi aduc aminte cu nostalgie cat de important era inainte sifonul, acele sticle invelite in plasa de sarma, cu care stateam la cozile sifonariei din piata. Ai mei, erau oarecum lipiti profunzi de gustul ”apei cu acid”, folosindu-l in mare la diferite sucuri din siropuri naturale, la masa sau in diverse ocazii, dupa cum bine se stie, la sporirea binecunoscutului șpriț.

Nu dupa mult timp, a aparut o alta perspectiva in casa, sifoanele au disparut, facand loc in debara, unor sticle cu apa minerala, bortoase, borsecoase, din care savuram cu nesat o apa cu totul altfel decat ceea ce fusese boieresc pana atunci. Gustul putea fi declarat unic si total diferit fata de alte combinatii din care gustasem pana atunci,

Mai tarziu, printr-a opta, am avut enorma bucurie sa fiu ”impins” intr-o tabara de copii. Bine, candva, taberele erau exact ce trebuie. Acum, doar pe ici pe colo, cateva excursii, poate o Asociatie Turistica mai fac animatie si distractii pentru cei mici, in diferite tabere de vara sau iarna, dupa caz.

Asadar, revenind la privilegiul de a merge in tabara la Borsec, am vazut exact acele sticle pe care le cumparam acasa, pe care le primeam zi de zi, la masa si in activitatile din cadrul taberei. Aici insa, parca simteam altfel gustul izvorului, a apei mangaiate de vantul muntenesc si sprinten, cu aroma pinilor si brazilor ce strajuiesc de jur imprejurul statiunii. Asa a ramas aceasta apa si acum, pentru mine, pentru familia mea, care este servita cu pofta in orice moment, fie la masa, la picnic, pe plaja sau pur si simplu, pe o banca, in parc, unde gustul se impleteste cu povestea.

Cel mai mult ne placea atunci sa-l ascultam pe domnul profesor de istorie, cel care anima serile cu foc de tabara, cel care ne deschidea noi perceptii asupra locurilor pe care le vizitam zi de zi, si nu in ultimul rand, povestile spuse cu talc si totodata realistic, bineinteles, alaturi de aceeasi sticla cu apa Borsec, nelipsita din rucsaci. In fata noastra se deschidea o noua viziune, noi taramuri, intr-adevar de poveste. Borsec, este mult mai mult decat o poveste, locul este ceva desprins din dinamismul titanic,

In clipa de fata, ca si ghid de turism, ma regasesc eu, cel care este predispus placut la a duce mai departe povestile, locurile si sansele ca obiceiurile sanatoase sa fie determinante pentru cei mici si nu numai.

Legenda spune că acum circa patru secole, un cioban îşi mâna turma de oi pe aceste meleaguri acoperite de păduri seculare de conifere şi făgete. Bolnav fiind, la un moment dat s-a oprit lângă un izvor să-şi întremeze puterile. Din acel izvor curgea o apă deosebită, limpede precum cristalul, rece ca gheaţa şi care a fost recunoscută ca apă minerală carbogazoasă, localnicii botezând-o ulterior „ borviz “. Ciobanul a rămas pe aceste locuri până când prima zăpadă l-a obligat să-şi mâne turma spre casă, plecând însănătoşit, fără urmele bolii cu care venise în primăvară

Astfel, povestirile locului ne fermecau, ramanand mereu aceleasi mesaje sufletesti, care ne fac mai creativi, mai inspirati si plini de energie. Daca atunci eram doar copii, ei bine, acel gust al apelor Borsec a ramas acelasi.

[junkie-alert style=”green”] De 215 ani Borsec este pe mesele românilor, oferindu-le o apă de calitate. Apa Borsec este un produs 100% românesc ce poartă titlul de Regina Apelor Minerale, acordat încă din anul 1873.

Izvorâtă din inima Borsecului, apa minerală a fost îmbuteliată industrial pentru prima dată în 1806, iar de atunci se oferă tuturor ca un strop de sănătate și puritate naturală.

Borsec a obținut în repetate rânduri titlul de „Cel mai puternic brand românesc”, dar și cel de „Superbrand”, devenind în cei 215 ani una dintre valorile naționale și un brand apreciat de consumatori [/junkie-alert]