In sfarsit imi apare o raza de lumina pe aleea sperantei si ma vad nevoit sa ma bucur cumva de o decizie luata pe drept de niste judecatori. Stiu ca asta nu va rezolva mare lucru si ideea de instabilitate si coruptie va domina in fotbalul romanesc.

Ce nu inteleg, este , de unde atata putere de a zambi sau de a fi atat de relaxat in drumul spre puscarie. Ma uit la Mihai Stoica, la Giovani sau Copos. Doar cativa dintre cei opt care si-au gasit ,, refugiul,, pentru cativa ani in inchisoare.

Sau poate ma insel si asta nu se numeste putere de a zambi , ci doar o vaga relaxare a muschilor nesimtirii sau arogantei. Poate da. Intotdeauna, cand urmaresc un meci, incerc si insist in ideea de a afla cine impresariaza un jucator, cine tranteste meciul si cine are castig de cauza.

Dintre toti, cei mai fraieri ramanem tot noi, cei care punem suflet intr-un meci, care ne inrosim la fluierul pe nedrept al arbitrului , injuram de mama focului ca nu merge echipa si cheltuim ( ba ne mai si incaieram pe stadion) atata amar  pe un bilet la un meci de doi bani.

Si atunci , sincer, imi dau seama ca mai sunt si zile in care oamenii mai au bucurii. Mai ales asta in care Cei Opt Saltimbanci si-au gasit in sfarsit locul , de unde sa nu mai poata stresa pentru un timp regula de aur a unui meci de fotbal: Cine e mai bun , sa castige…

Si… baieti: Sa veniti cand va voi chema eu….nebunilor !!!