Trebuie sa va spun ca nu mi-a cazut deloc bine, din mai multe motive, cand sora mea mi-a spus ca da admitere la Medicina. Nu m-am gandit niciodata sa ii hotarasc destinul, dar as fi dorit sa faca si ea o cariera didactica fiindca:
-ii puteam da cursurile mele, toate materialele stranse din anii studentiei
-puteam sa o sustin moral, dupa ce termina studiile
-avea timp liber, acesta fiind unul dintre (putinele) puncte tari ale sistemului (alaturi de recunostinta elevilor).
-daca gresesti in invatamant, nu este la fel de catastrofal ca in sanatate
Se spune ca nu este dupa cum vrea omul, ci dupa cum decide divinitatea, asa ca iat-o pe sora mea studenta la Medicina, iar eu tremuram de frica sa nu abandoneze fiindca nu aveam pe nimeni in sistem sa o ajute cel putin la inceput de drum.
In perioada aceea i-am cunoscut o parte dintre colegi si pe Vlad, pe care l-am tinut minte pentru finetea lui si pentru nesansa. Era un baiat dragut, extrem de politicos, foarte elegant, inteligent, dar modest si prin asta m-a cucerit. Mi-a facut placere sa stiu ca face parte dintre prietenii sorei mele.
Mai tarziu am aflat insa povestea trista a acestui baiat. Fusese obligat sa dea la Medicina de catre mama lui. Crescuse mai mult singur si golul sufletesc il macina atat de tare, incat a incercat sa se sinucida. In schimbul iubirii, parintii ii dadusera bani. Vlad era pasionat de computere si adora limba engleza pe care o vorbea perfect. Asta ar fi dorit sa studieze, dar nu i s-a permis. Evident ca s-a clasat in primii zece din an si la Medicina, dar nu-i placea!!!
Abia dupa tentativa esuata de sinucidere (slava Domnului!) parintii au fost de acord sa il lase sa isi aleaga profesia. Tocmai de aceea va implor sa va lasati copiii sa aleaga liber ceea ce vor sa profeseze in viata!
A abandonat facultatea in anul al treilea. La jumatatea drumului i s-a permis sa inceapa facultatea dorita, pana atunci a fost fortat sa invete foarte bine lucruri care nu l-au atras niciodata.
Vlad, care parea asa de puternic si sigur pe el, sa duca tacut o suferinta coplesitoare? Nu spusese o vorba despre toate acestea in toti anii, abia dupa ce sora-mea l-a vizitat la spital, i-a marturisit totul.
De ce sa ne obligam copiii sa ne calce pe urme, cand nu exista chemare, lipseste vocatia? Ce am face sa auzim ca ei ar fi interesati de angajari videochat Studio?
Sa lasam copiii sa isi croiesca propriul drum, chiar daca aleg un domeniu necunoscut familiei! Ei stiu mai bine ce doresc sa faca in viata si ce activitati ii reprezinta si ii multumesc. Este foarte important sa iti placa profesia, fiindca oricum cu anii intervin oboseala si rutina.
Am ascultat confesiunilor unor artisti legate de acest aspect. Au fost amenintati de catre familie cu dezmostenirea, daca nu aleg o meserie serioasa. Au existat anumite perioade in care sa fii actor, dansator sau cantaret era o rusine pentru familie, aceste profesii fiind asociate in mod eronat cu o viata dezordonata.
Cu toate acestea chemarea talentului a fost mai puternica decat amenintarile. Multi au renuntat la Facultatea de Drept sau alte facultati cu greutate sa isi valorifice talentele, iar mai tarziu, vazand ce succes au, s-au impacat si parintii cu ideea. Multi se incapataneaza sa oblige copiii sa le urmeze calea si acest lucru poate declansa o adevarata drama.
Sa te duci cu repulsie la serviciu inseamna sa fii permanent amenintat de depresie si alte boli grave. Este mare lucru sa iti castigi cu zambetul pe buze bucata de paine si sa faci cu placere activitatea cotidiana.
Oricat de ambitios ar fi un profesor bun, nu-i poate preda stafeta copilului sau care nu are rabdare sau nu iubeste copiii. Nici fotbalistul de elita nu forteaza lucrurile, daca fiul sau nu are calitati sportive.
Stiu cantareti de top care au incercat sa isi ia copiii sa cante alaturi de ei, in ideea de a-i lansa, dar cand au vazut ca acestia nu au voce si prezenta scenica s-au resemnat inainte de a-si face copiii sa sufere.
Copiii isi doresc propriul drum, fiindca in cazul in care ar accepta sa calce pe urmele parintilor, vor fi tot timpul comparati cu acestia.
Sa lasam copiii sa aleaga singuri cee ce doresc sa faca in viata si sa ne alarmam numai daca le lipseste complet idealul si nu vor sa imbratiseze nicio profesie. Sa le insuflam de mici valori perene: dragostea de munca, respectul fata de semeni si fata de alegerile acestora!
