Recent, conform unui studiu al Omnibus, 2 din 10 romani s-au confruntat direct sau indirect cu problema paduchilor. Nu stiu cat ar fi sau nu adevarat, cert este ca eu personal, m-am confruntat la modul cel mai serios cu atacul ”micilor extraterestri” candva, prin ’92, pe timpul cat imi satisfaceam ca orice baiat de roman, tanar si la varsta cand abia dadusem de gustul distractiei, stagiul militar.
Pe atunci, era cam obligatoriu si acest lucru parea atat de normal, incat nici nu cracneam la situatia data. Mai tarziu, aveam sa aflu ca aici iti faceai propria impresie despre viata, despre modul de trai, sa te descurci singur si sa faci fata in diferite situatii mai bune sau mai rele, dupa caz.
Dupa o noapte de pomina in care am taiat-o prin oras, fara sa stie mai nimeni in afara de 20 colegi de camera si camarazi de suferinta, am avut surpriza sa gasesc in patul meu, cand tocmai ma intorceam de la o superbitate de discoteca, pe ditamai Ofiterul de serviciu ( cei care au strabatut tainele stagiului militar, stiu despre cine este vorba). Era un nene care avea grija de noi, ne numara ziua si noaptea, ne spunea ce sa facem sau cum sa facem ce vroia doar el.
Bineinteles, dupa cateva castane si suturi in partea dorsala, dealtfel una dintre cele mai sutate si predispuse la a fi luate din voleu in acele momente, m-am trezit ca prin jurul meu se pronunta tot mai des cuvantul arest. Nu m-as fi gandit nici un moment ca as putea fi luat la ochi vreodata in asa hal incat sa fac arest in armata. Doamne, bine ca eram departe rau de tot de casa, sa nu mai stie ai mei. Eu din Vaslui, m-am pricopsit cu armata taman in Satu Mare. La o aruncatura de doua zile cu trenul…
In fine, arestul sau camera de arest, era practic o camaruta fara lumina, cu un pat de scanduri si …cam atat. Practic era premiul cel mare pentru cei care o scranteau ca si mine. A, nu mai spun ca de fiecare data cand vroiam la baie, erai flancat de un coleg cu arma. Nu care cumva…Ce sa mai, infractor in toata regula. Si totodata, in arest veneau soldati de tot felul, care mai ingrijiti, care mai putin sau deloc. Astfel, multi riscau sa se pricopseasca cu tot felul de bubunoaie, boli sau orice neplacere cauzata de sezutul in acea camera.
Doua zile au trecut relativ repejor. Insa din prima seara de libertate am simtit cum mi se rascoleste podoaba capilara care abia imi mai crescuse putin de la primul tuns tipic militaresc. Totodata, incepusem sa ma scarpin asemeni unui bolnav psihotic, muscand din dinti sau bulbucandu-mi ochii cat cepele cele mari din gradina unitatii. ( Ma credeti sau nu, imi vine sa ma scarpin si acum, cand scriu aceste randuri)… Doamne feri…!!! Simteam ca mor si imi venea sa caut copacul sau zidul cel mai zdrentuit de care sa-mi rad spinarea, imi doream sa am unghiile netaiate ca de-o luna, sa pot zgarpana cu oarece succes pe corpul rosu si bobotit de vapaie.
Unde mai pui ca si cativa din camarazii de camera se tavaleau cu toata fiinta si blestemau de mama focului, dand vina pe un anume paduchios de la care s-au molipsit. In acel moment, toti se uitau inspre ultimul care facuse arest. Incercam sa ma uit in alta parte insa toti ochii aceia, atintiti spre mine, ma intepau in toate partile corpului. Era clar, devenisem Persona Non Grata din dormitor. Ma si vedeam dormind noaptea afara, pe scarile unitatii, invelindu-ma cu cei trei caini din dotarea curtii…
Totul s-a rezolvat cu un tuns zero, ceva gaz si gata. De plecat nu am mai plecat pe geam, cel putin un timp, pana mi-a mai crescut parul. Insa ceva lipsea. Imi cautam hanoracul cel calduros, pitit undeva in valiza de armata, intr-o punga buchisita. A doua zi de la imbracarea acelui hanorac, mi-am dat seama ca atunci, la arest, l-am avut pe mine. In tesatura vedeam mici oua albe, minuscule, din care ieseau paduchii cu care tocmai ce ma pricopsisem. Din nou….!!!!
Dupa cum spuneam, toate problemele de mai sus, pe atunci isi aveau un singur remediu si anume tunsul- ras, o cura cu gaz si eventual sa-ti dai foc la hainele infestate ( bineinteles nu cand le ai pe tine)… Bine ca paduchii nu pot zbura, altfel ne-am pricopsi in toate serile frumoase.
Cum mai poti contacta paduchi ?
- Cand te lovesti cap in cap cu cineva care ii detine in podoaba sa capilara ( la contactul direct al capetelor)
- La strand sau piscine ( faceti baie numai in baliutza proprie)
- A se evita aglomeratia ( cel mai bine este sa-ti faci rezervare in fata televizorului pentru un film sau concert)
Astazi, toate aceste probleme legate de combaterea acestor mici si neplacute fiinte translucide, se pot rezolva destul de simplu si eficient, datorita samponului si sprayului Paranix.
Lasand gluma deoparte nemaifacand haz de necaz, este destul de important sa ne ocupam de factorii benefici pentru aspectul si sanatatea noastra, a copiilor nostri, chiar si in cazul acestor daunatori, care pot provoca destule nemultumiri si neplaceri.
Astfel, va invit sa vizualizati modul simplu si eficient de administrare a samponului Paranix, evitand astfel toate neplacerile cauzate de prezenta paduchilor pe anumite parti a corpului nostru.