Acum mai bine de o luna, un grande al teatrului si filmului romanesc, ne parasea. Marin Moraru ne-a spus adio, luand cu el grimasele si obiceiurile nastrusnice care ne aduceau zambete si amuzamentul aproape de neoprit. Ieri, Ioan Gyuri Pascu, astazi Sebastian Papaiani, par sa fi ales o cale mult mai buna si mai usoara.
Incetul cu incetul, noi, romanii, ramanem din ce in ce mai saraci. Saraci si goi, doar cu amintirile celor care ne-au inveselit in operatiuni cu monstri, in scenete si spectacole de divertisment cu al lui Divertis, in spectaculoasa lume al celor mai saraci cu duhul si pacaliti de vajnicul Pacala.
In oricare dintre aceste motive, ne vedem si ne regasim intru totul, incercand doar sa ni-i amintim asa cum erau, cum ne atrageau in hilara lume a filmului de comedie si teatrului din Romania. Lumea atunci, parea mult mai linistita, mai multumita si mai atrasa de valori. Atunci, cand pentru ei, actorii, teatrul era doar un seviciu. Un loc in care mergeau pentru a-si da silinta sa invete, sa reuseasca si sa smulga acel motiv pentru care spectatorii veneau sa-i urmareasca. Si culmea, chiar reuseau!!!
