Stiu ca am mai discutat despre inghetata, minunea verii in acele vremuri toride, cand simti uscaciunea dinauntrul gatului, laolalta cu dogoarea soarelui la ale carui raze abia te poti uita, si abia astepti sa ”te dai” la ceva umbra sau sa simti o simpla adiere care sa-ti faca minutul acela mult mai placut si existenta mai usoara. Cauti un suc rece, o bere pe masura insa oricum ar fi, aceasta nu reuseste nicidecum sa-ti ostoiasca vrajmasia sudorii…Cald si pace.
Inghetata, caci despre asta vorbim si aici vrem sa batem. Este gura de aer linistitor pe care ne putem baza, adunand intr-un cornet sau cupa, asezate cu gust si cu cleste special, savoarea racorii si pierzania pardalnicei secatuiri. Nicicand nu am fost mai inversunat in a gusta din acest minunat Sfant Graal de vara, ca si atunci cand am avut acele simturi ce va povesteam mai sus.
[junkie-alert style=”grey”] Tocmai ce ma aflam in Bucuresti, venit de departe din provincie, pentru a intra in posesia unei diplome de licenta de la oarecare Universitate… Vara, cald, toridul anotimp isi facuse intrarea cu drepturi depline. Deja suflasem vreo cinci pahare cu apa din recipientul amenajat si odata cu puhoiul de lume incepusem sa fac prietenie cu tovarasul meu, disconfortul.Dupa vreo cinci ore de chin, suportatul duhorii si a transpiratiei altora, basca caldura insuportabila( se pare ca AC-urile functionau doar in spatele ghiseurilor), am reusit sa-mi fac loc spre iesire, invingator, cu plicul in care se afla marea independenta a desteptaciunii mele… Cu ochii umflati si rosii, gura abia desclestata, caut cu privirea ceva, o crasma, o terasa, un …orice, doar, doar sa-mi pun iarasi in miscare limba si omusorul care abia se mai miscau din locurile special destinate din fabricatie… Stiti ce zic!!!
Dau de un mic restaurant si in timp ce chelnerul imi arunca un menu sub nas, ii spun din start ca nu ma intereseaza decat ceva rece. Ma gandeam la ceva de baut. Omul imi raspunde calm, simplu, la obiect: ”Doriti inghetata”??? Da bravo ma!!! Da niste cuburi de gheata, ce zici, nu mi-or fi placand???
Pana la urma, ma cam impingea si foamea ( normal, o dadusem invers, din sete-n foame) asa ca ia sa vedem cu o inghetata. Numai adu ceva repede…Sincer, nici putere sa ridic privirea nu mai aveam, insa cand am vazut arta din fata mea… Inghetata trona impunatoare intr-o cupa mare, asezata cu gust, in forme deosebite si greu de descris in cuvinte. Topping-ul siroia smechereste si ma imbia sa infulec inclusiv frunzele de menta ce populau cristalul cupei si sublima crema de inghetata. [/junkie-alert]
Ajuns acasa, am dorit numaidecat sa pot apela la secretul unei inghetate de succes, asa cum am servit-o atunci, in acea zi de vara si pe care voi continua sa o servesc mereu, impreuna cu cei dragi mie. Secretul nu este altul decat asezarea acesteia cu talent intr-un recipient de servire. Si acest accesoriu pentru servire l-am gasit doar cautand cateva produse profesionale HoReCa…
Practic, subiectul ideii de prezentare nu il face decat un cleste profesional de inghetata, cu ajutorul caruia iti poti uimi familia, oaspetii, imbiind orice dusman al inghetatei sa lase deoparte orgoliul si sa pacatuiasca gustand din minunatul montaj din cupa.
– Confectionat din otel inoxidabil
– Produs profesional HoReCa, importat din Olanda,
Toate acestea, datorita unei serviri ‘a la carte, intr-un mic restaurant, intr-o zi de vara, cand sansele mele de a gasi ceva racoritor erau tot mai mici.
