Deseori, profit de cele cateva cunostinte dobandite de-a lungul vietii in ceea ce priveste marea nesfarsita a gatitului si a mancarurilor alese. Si asta nu datorita unei diplome pe care am dobandit-o in urma absolvirii unei scoli de Alimentatie Publica si a celor doi-trei ani de lucru prin oarece crasme sau bombe, unde orice, numai bucatarie nu faceam. Eram doar cot la cot cu omul de serviciu si vedeam oalele din bucatarie doar cand trebuia sa le spal. Si atat.
Mi-am propus insa sa imi exercit cat mai folositor meseria, sau sa incerc sa fac din prepararea mancarurilor o infuzie de placere, de gust si talent. Chiar asa, s-ar putea organiza si o emisiune pentru noi, masculii dornici de bucatareli : Bucatarii au Talent…!!! Sau nu? Ca la master Chef, m-as fi dus eu, insa nu ma primeau aia la cata experienta dovedeam…
Mda, dupa cum spuneam, incercam sa profit de imaginatie, de ingrediente si sa imi dedic ceva timp si prietenilor mai apropiati, existenti prin casa: aragazul, oala, cutitul si polonicul. Ca doar astea sunt cele mai de baza prin spatiul denumit in continuare…bucatarie. Ce sa mai, barbat la cratita deja nu mai este ceva nefiresc, fara sens si de mirare. Inca nu am ajuns la stadiul incat sa ma ia nevasta-mea la rost ca nu am terminat mancarea la timp, sau de ce nu am spalat vasele. Insa toate au un inceput…( Doamne fereste!!!)))
Ideile nu prea ma napadeau la inceput, si am inceput prin a afuma blidele si facand experiente cu mancare sarata ocna pe papilele gustative si limbile scrojite alor mei. Erau momente cand mancau si dupa fiece imbucatura pleca si cate un pahar cu apa pe gatlejul plin de saratura sau iuteala piperului. Tot incercam sa dreg busuiocul de fiecare data, dar nu dovedeam neam. Ba prea sarata, ba prea acra, ba prea iute, ba prea ca la …
Lacrimile mai curgeau deseori, ce-i drept de la gustul picant ( deh, asa stiam eu ca-i mancarea mai fortoasa), si trageam cu coada ochiului la degustatorii de prin casa, doar, doar sa nu primesc drept multumire cateva tigai aruncate in dusmanie, blidele cu mancare transformate in OZN-uri catre capul meu sau injuraturi pe sub mustata. Oricum, printre sorbituri, se dadea si des din gura, un amalgam de hutucheli ce semanau destul de bine cu blestemele…
Un timp am fost pus pe liber, fara a avea acces la mai putin de doi metri de rastelul cu tigai si alte alea. Doar ceva mai limitat la sertarul cu linguri si farfurii, pe care mi le luam doar sa-mi pun ceva de mancare. Si atat…
Toate acestea s-au intamplat demult, si ideile bucataresti pareau sa prinda deja contur. Mai, mai ca nu ma recunosc. Sau nu ma mai recunosc ai mei, mai bine spus. Dupa cele intamplate, mi-am propus ori sa-mi vad de treaba, ori sa mai invat cate ceva de la altii cu experienta. Totusi, bucataria nu se prea pupa cu cartea daca nu detii si ceva imaginatie sau papile gustative nu prea exagerate.
Asa, am inceput cu micile gustari si simteam ca totusi lipseste ceva. Mai trebuia o farama de gust, ceva care sa aduca precum vorba poetului, curcubeul pe cerul gurii… Trebuia chimia, intensitatea care putea pune in valoare acel fel de mancare. Cine spunea sa ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca, mare dreptate a avut.
Aflandu-ma la o anivesare a unui prieten, am fost chemat subtil in bucatarie sa mi se ceara parerea despre un preparat. Un preparat ( care nu mai conteaza ce era), insa datorita caruia mi-a fost deajuns sa aflu ce ingredient secret i s-a acordat, pentru finetea gustului.
Eram cu nasul pe sus, asemeni lui Grenouille din filmul Parfumul, povestea unei crime. Adulmecam si simteam mirosul care imi va face invitatii de acum incolo sa nu mai plesneasca limbile de acru sau sarat, sa nu ma bleftureasca in fel si chip ci doar sa li se citeasca multumirea si increderea pe fetele plicticoase si mofturoase…. cateodata.
Simplitatea si gustul generos venea de la Vegeta. Da, exact. Vegeta era vedeta acelor concluzii pe care nu le gaseam sub nici un chip. Eram pe sus si Evrika era prea banal de strigat atunci. Am inceput sa presar aceste ingrediente si gusturi parfumate aproape in orice tinea de gustari, aperitive sau alte nimicuri rapide, facute la repezeala ca in imaginile de mai jos, fie ca este vorba de un cartof umplut sau bruschette.
Daca ar fi sa ma laud cumva si cu alte minuni iesite si alor care gust a fost desavarsit fara dor si poate cu ingredientele Vegeta, atunci trebuie neaparat sa reproduc macar in imagini cateva preparate cu peste, la care bineinteles, sursa principala de gust a fost Naturella pentru peste. Si stiuca umpluta sau stiuca cea cu legume, va plimba cu precadere papilele prin cele mai savuroase locuri si tinuturi, pana cand mana navalnica si nerabdatoare, va fi nevoita sa duca alta imbucatura spre gatlejul dornic de fineturile acestor rasfaturi culinare, fara de care condimentele pentru peste nu le-ar fi facut atat de ravnite.
Si cum ar fi putut lipsi din peisajul gastronomic si cea mai ravnita si sanatoasa leguma din viata noastra, Puiul…Sau cel putin asa au constatat unele studii. Eu unul, ii acord acestuia un mare respect, deoarece prin metodele si multitudinea de preparate posibile, am posibilitatea sa-l aranjez dupa bunul meu plac. Chiar daca il parpolim la gratar, il fierbem pentru zeama gustoasas a ciorbei, il aducem in temperatura magnifica a cuptorului, Vegeta are solutiile ideale pentru a adauga mireasma si gustul de placere, savoarea si nobletea unui preparat cu care sa te mandresti in orice moment si scop. Si inca ar mai fi de spus si de invatat cate ceva in acest sens, inventand pe viitor ” Balada puiului la sticla”… Si cu Vegeta, fara doar si poate…
PS:
Si daca tot am vorbit mult si poate fara rost, tocmai ce aproape ca uitasem care era scopul pentru care mi-am tot dat talentele de Chef de casa. Vegeta tot mai cauta un blogger oficial, care sa-i reprezinte in oarece campanii si imagine. Nu cred ca ma incadrez chiar in acest scop, insa macar cateva idei poate tot am reusit sa starnesc in aceste randuri. Daca nu imaginea, macar retetele cu care ma tot laud sa fie de ajutor acelora care vor voi sa-si defineasca tipul de petrecere a timpului liber, aducand Vegeta in bucatarie, alaturi de preparate, familie si voie buna…