Sa tot fi avut eu vreo douazeci si…ceva de ani. Primul contact cu o sala de sport l-am avut prin armata. Insa nu ma atragea nicidecum ideea trasului de fiare. Asa ca ma multumeam doar cu cateva flotari, abdomene, sarituri si alte nazbatii tineresti. Nu eram nici slab ca si coaja uscata insa nici nu prea ma dadea burta pe afara. Eram numai bun de sarit un gard pentru a nu fi agatat de caini ori ideal sa prind vreunul mai sprintenel, doar cat sa-i pun o piedica.
Dupa ceva timp, un prieten isi deschisese o sala de sport. De culturism mai exact. Omul era si ceva campion. Culturismul abia prinsese ceva contur pe la noi, insa multi il vedeau ca si pe o pierdere de timp. Nu va ganditi ca m-am apucat eu de culturism. Ba nici macar fitness nu cred ca se numea ceea ce urma sa fac.
Aflu de sala colegului si merg odata asa, doar de control. Mai vad ce fac baietii ( asta e, fetele nu prea veneau atunci). Parca imi si vine in minte o imagine, cum as arata eu ca Arnold, dupa ce urmarisem diverse filme cu Terminatori… Vad cateva miscari si imi propun sa revin. Doar cu vazutul. A doua zi, ma prezint ceva mai hotarat. Plecat pe lucru si sistem, ma-ntelegi!!!
Mai iau o gantera sau o haltera ( din acelea pline, taticule, nu asa…), ma mai arunc putin pe o bancheta pentru abdomene, omul imi mai arata cum se lucreaza un biceps, un dorsal, etc… Parca ma si vedeam prin oglinzile de pe perete un ditamai Macho-Man, vorba hitului de atunci: Ola, Ola, e, Macho-Man…Bine, cine isi mai aminteste de cei de la Genius. Ce mai! Intr-o zi am tras de niste fiare de ziceai ca atunci se termina lumea pacatelor si culturistii… Si eu, da-i hotarat.. Arnold, Arnold…!!!
Totul s-a desfasurat placut pe parcursul zile, pana mai spre seara cand iesisem impreuna cu prietena mea, de atunci. Simteam cateva tremuraturi ale tendoanelor si muschilor, membrele pareau sa-mi faca surprize fiind nevoit sa duc capul cu tot cu tigara spre bricheta ori sa mi-o aprinda altcineva (pe atunci rupeam cu tigara, urmand sa le las incepand cu anul 2008). Deja incepusem sa simt o senzatie asemanatoare cred, parasirii sufletului de trup. Cel putin asa credeam eu atunci.
Ehhh, greu voinicului i-a fost a doua zi. In loc sa ma dau jos din pat ca tot omul, am ales sa ma preling pe langa el, sa-mi aduc aminte de armata, promovand din nou mersul ala taras pe coate si genunchi. Ufff!! Intr-un tarziu am ajuns si pe la baie unde am incercat cel mai greu lucru din acea dimineata. Spalatul pe fata. Mainile pareau a fi imprumutate de la altul, neascultandu-mi nici o comanda. Instinctiv am dus capul spre causul palmelor pentru a ma primeni cumva cu ceva apa rece.
Cam atat mi-a fost cu trasul de fiare pentru un timp. Insa mi-am revenit. Mi-am dat seama ca unele greutati iti dauneaza doar pe plan psihologic si mental. Bineinteles si cele pe care ti le faci singur. Nicidecum atunci cand le folosesti pe acestea, fizice, intr-un mod sportiv si ordonat.
Obisnuiesc sa mai fac din cand in cand cateva exercitii cu un set gantere Kettler. Cateodata, nevoia de miscare are un cuvant de spus si poate fi imposibila datorita timpului nefavorabil sau spatiului restrans. De multe ori prefer alergarea, insa atunci cand timpul nu-mi permite, ganterele sunt acele ajutoare pe care le pot folosi in spatiul de acasa.
Totul este sa dispui de ceva vointa, un minim necesar de rabdare si sa muncesti pentru sanatatea ta. Cat despre ideea de macho-man, m-am lamurit. Ideea este sa nu doresti niciodata sa te asemeni prea mult cu cineva. Doar sa fii tu, simplu si hotarat…
